YouTube - ~Underwater Senses~

YouTube - ~Underwater Senses~

Daniel Roxin: Uimitor! "Tatăl nostru" rostit de un copil de doi ...

Daniel Roxin: Uimitor! "Tatăl nostru" rostit de un copil de doi ...

Şivaismul- o cale spirituală

Şivaismul este, la propriu, cea mai veche cale spirituală a lumii. În India, şivaismul are o vechime multimilenară, săpăturile arheologice de la Mohenjo Daro şi Harappa revelându-i o istorie care merge chiar dincolo de calcolitic.

Shiva reprezintă acea ipostază a lui Dumnezeu care se manifestă ca Mare Iniţiator sau Mare Salvator (Mântuitor) al fiinţelor limitate şi ignorante. Orice aspiraţie sinceră, frenetică către starea de eliberare spirituală este adresată, de fapt, acestei faţete mântuitoare a lui Dumnezeu, purtând numele de Shiva ("Cel bun şi blând"). Orice manifestare a Graţiei Divine, indispensabilă atingerii stării de eliberare spirituală, este strâns legată de Shiva. De aceea, se poate afirma faptul că şivaismul se regăseşte, sub diferite nume, pretutindeni unde a înflorit o tradiţie spirituală.

În India, există şase forme principale ale şivaismului, dintre care trei sunt esenţiale: VIRA-SHAIVA, răspândit preponderent în zona centrală a Indiei; SHIVA-SIDDHANTA, în sud şi ADVAITA-SHIVA, cea mai pură şi elevată formă a şivaismului, în Caşmir (nordul Indiei).
Tradiţia şivaismului caşmirian s-a transmis secole la rând, numai de la Maestru la discipol, "de la gură la ureche". Prima lucrare fundamentală a şivaismului, atribuită lui Vasugupta (primul iniţiat al acestei căi spirituale, care a trăit între sfârşitul sec. al VII-lea şi începutul sec. al IX-lea d.C.) este numită Shiva Sutra şi este o culegere de aforisme lapidare şi complet ermetice pentru neiniţiat, care prezintă cele trei căi cardinale care conduc la eliberarea spirituală: Calea lui Shiva (Shambhavopaya), Calea lui Shakti sau Calea Energiei (Shaktopaya) şi Calea fiinţei limitate (Anavopaya).

Vasugupta menţionează că nu el a scris Shiva Sutra, ci a găsit-o scrisă pe o stâncă care s-a ridicat din apă şi care s-a scufundat din nou sub ape, după ce a citit şi memorat ceea ce era scris pe ea.
Întreaga tradiţie (shastra) şivaită scrisă se poate împărţi în trei părţi:

* Agama Shastra – privită ca fiind o revelaţie directă de la Shiva (Dumnezeu). Cuprinde lucrări ca: Shiva Sutra, Malinivijaya Tantra, Vijnana Bhairava Tantra etc.
* Spanda Shastra – conţine elementele doctrinare ale sistemului. Principala lucrare din aceasta categorie este opera lui Vasugupta - Spanda Karika.
* Pratyabhijna Shastra – conţine lucrări de ordin metafizic, având un înalt nivel spiritual (fiind şi cea mai puţin accesibilă). În această categorie cele mai importante sunt lucrările Ishvara Pratyabhijna a lui Utpaladeva şi Pratyabhijna Vimarshini, un comentariu al primeia.

Există mai multe şcoli importante ale şivaismului, cele mai elevate fiind grupate în sistemul Trika. Cuvântul “trika” înseamnă în limba sanscrită “trinitate” sau “treime”, sugerând ideea esenţială că absolut totul are o natură triplă. Putem exprima această trinitate prin: Shiva (Dumnezeu), Shakti (energia Sa creatoare fundamentală) şi Anu (individul, proiecţia limitată a dumnezeirii).

Trika cuprinde mai multe şcoli spirituale:

* Krama – în sanscrită “proces”, “ordonare”, “succesiune ordonată”.
* Kaula (Kula) – în sanscrită “comunitate”, “familie”, “totalitate”.
* Spanda – termen care denumeşte Suprema Vibraţie Divină Creatoare.
* Pratyabhijna – termen care se referă la recunoaşterea directă a Esenţei Divine.

Aceste ramuri ale tradiţiei şivaite au fost genial sintetizate şi unificate de cea mai ilustră personalitate, cel mai mare realizat spiritual al acestui sistem, înţeleptul eliberat Abhinavagupta. Cea mai importantă lucrare a sa, Tantraloka, scrisă în versuri, unifică toate aparentele diferenţe între ramurile sau şcolile şivaismului caşmirian de până la el, oferind o viziune coerentă şi completă a sistemului. Dându-şi seama de dificultatea acestei lucrări, Abhinavagupta a scris un rezumat al ei, în proză, numit Tantrasara ("Esenţa Supremă a Tantrei").

Despre marele înţelept Abhinavagupta se spune că a fost o manifestare a lui Shiva. Chiar şi astăzi este unanim acceptat ca unul dintre cei mai mari filosofi şi esteticieni indieni. Deşi India a avut mulţi esteticieni, Abhinavagupta rămâne unic prin sinteza magistrală realizată asupra tuturor viziunilor şi teoriilor de până la el, oferindu-le o perspectivă mult mai vastă, profund spirituală.
Abhinavagupta s-a născut aproximativ în anul 950 d. C. şi a trăit până în secolul al XI-lea. Se spune că, la un moment dat, a plecat împreună cu un mare grup de discipoli într-o peşteră pentru a medita şi nu s-au mai întors niciodată (translatând într-o altă dimensiune).

Continuatorul lui Abhinavagupta a fost Kshemaraja, discipolul său direct şi cel mai important. Apoi, treptat, tradiţia secretă a şivaismului s-a stins în Caşmir. Ea a mai înflorit puţin, la vreo 300 de ani după aceea, în sudul Indiei, unde au trăit câţiva mari iniţiaţi: celebrul Jayaratha, care a concentrat magistral Tantraloka, precum şi vizionarul Bhattanarayana, autorul poemului iniţiatic de o mare profunzime: Stavacintamani (Sanctuarul de taină al Nestematei Iubirii Divine). Ultimul continuator al tradiţiei şivaite a Caşmirului a fost Swami Brahmacharin Lakshman (Lakshmanjoo), care a trăit până în 1992.

Şivaismul caşmirian este foarte apropiat de creştinismul autentic. Aici, ca şi în creştinism, accentul este pus pe Graţia lui Dumnezeu (Sfântul Duh din creştinism) şi pe trezirea Inimii (Esenţei). Există mărturii conform cărora Iisus, de la vârsta de 12 până 30 de ani, a fost în India şi Tibet, rămânând mult timp în Caşmir (conform unor documente găsite în Tibet). Există o frapantă asemănare între multe aspecte ale tradiţiei creştine autentice şi şivaism.

Şivaismul caşmirian are, de asemenea, influenţe tantrice. Şi aici, ca şi în tantrism, regăsim ideea fundamentală a legăturii tainice dintre tot şi toate, dintre diferite aspecte ale creaţiei, ca un model holografic al universului. Astfel, întregul univers este o gigantică reţea de rezonanţe virtuale care se stabilesc între fiecare punct (“atom”) al Universului şi toţi ceilalţi “atomi”. Cunoscând în profunzime un singur aspect (“atom”) al Universului, cunoaştem totul, întregul Univers, deoarece totul este rezonanţă. La ora actuală, rezonanţa este un concept tot mai dezbătut şi mai important în ştiinţa şi cultura contemporană.=

ABURUL ALBASTRU - Parintele ARSENIE BOCA, evocat de preotul OPREA CRACIUN din Cincis -

* Nu exista loc, in Ardeal, fara amintiri despre parintele Arsenie Boca. E suficient sa-i rostesti numele, si ele vin in roiuri, atrase ca fluturii de lumina. Mai ales in satele din apropierea Prislopului, manastirea in care i se afla mormantul facator de minuni, faptura marelui duhovnic traieste parca aievea, strabatand potecile de pe dealurile acoperite cu pajisti de flori * 

Foile lipite
- Cand l-ati cunoscut pe Arsenie Boca, parinte Oprea?

- L-am cunoscut personal de-abia dupa ce am iesit din inchisoare, in 1956, dar auzisem despre el inca din 1942-43, cand faima predicilor sale de la manastirea Sambata aduna acolo tot Ardealul. Dar si in puscariile comuniste circulau povesti despre el. Eu eram la Canal, cand am aflat despre Parintele Arsenie Boca ceva cu totul tulburator, o intamplare povestita de un student de la Teologia din Sibiu. Fusese inchis pentru ca facea parte dintr-o asociatie crestina a studentilor si elevilor, ce promova cuvantul lui Hristos si viata crestina.

Povestea lui mi s-a incrustat ca o pecete in memorie si n-am uitat-o pana in ziua de azi: "M-au ridicat intr-o noapte, la trei luni dupa ce pe unii dintre colegi ii arestasera deja, iar altii apucasera sa fuga in munti, la partizani. Si intamplarea a facut ca m-au pus in aceeasi celula cu Parintele Arsenie Boca. Il stiam bine, cu mult dinainte, pentru ca pe atunci, noi, studentii de la Sibiu, mergeam des la Manastirea Sambata si eram toti electrizati de el. Si cand m-am trezit intr-o dimineata, numai ce il vad pe Parintele cum se plimba cu pasi iuti prin celula. Se ruga. Soptea, neauzit, rugaciuni. 

Asa se faceau rugaciunile in puscarie, pe tacute, cu sufletul. Chiar in ziua aceea imi venea si mie randul la ancheta si, cu putin inainte de a fi scos de gardieni din celula, Parintele Arsenie a ramas nemiscat ca o stana de piatra, langa usa. Mi-a zambit ocrotitor. Atat. Am trait apoi cinci ore infioratoare de ancheta, iar cand m-au bagat la loc, in celula, parintele Arsenie era in aceeasi pozitie in care il lasasem cand am plecat. Stana de piatra. Dupa o vreme, a urmat judecata, la Tribunalul Militar. Pe masa judecatorului se aflau dosarele cu declaratiile noastre. Eram pierit! Aflasem ca toti tovarasii mei declarasera sub torturi si ce facusera si ce nu facusera. Fusesera batuti salbatic. Asa ca urma sa fiu condamnat pe masura, la 25 de ani de puscarie. Ei bine, atunci s-a intamplat o minune! Judecatorul, cand a inceput sa-mi rasfoiasca dosarul, nu a putut dezlipi doua foi. Si nici nu si-a dat sema de asta. Si in alea doua foi erau acuzatiile cele mai grave la adresa mea. Si uite asa, am scapat pe o cale miraculoasa, cu numai doi ani jumatate de pedeapsa. Sunt sigur ca salvatorul meu fusese parintele Boca si taria rugaciunilor lui". 



Sfintii cu ochi albastri
- Va mai amintiti prima intalnire cu Parintele Arsenie?

- In 1958, dupa iesirea din puscarie, m-am dus la Manastirea Prislop, intr-o sambata de Florii, impreuna cu un coleg de-al meu, de la Teologie, care il cunostea din Vata de Sus, satul natal al parintelui Arsenie Boca. Desi ne-a vazut si stia ca il cautam, n-a vorbit cu noi nici sambata, nici duminica, pentru ca tot timpul, in urma lui, roiau cel putin trei securisti, pandindu-l ce vorbeste si ce predica. Luni, insa, cand ceilalti credinciosi au plecat, noi ne-am gasit dinadins de lucru, la taiat de lemne.

Parintele Oprea Craciun, in odajdii cusute de padureni

�

Si Parintele Arsenie ne-a chemat in biserica si am vorbit cu el, ca la spovedanie. Mie mi-a spus sa nu ma calugaresc, iar celuilalt i-a spus: "Tu nu te insori!". Si, intr-adevar, a ajuns calugar la manastirea Lainici. Parintele iti citea viata ca-n palma. Dobandise o putere asa de mare prin rugaciune, incat strabatea cu privirea si mintea pana in cele mai adanci tainite sufletesti. 
- Puteti sa faceti un portret al Parintelui Arsenie Boca?

- Era un om foarte smerit. Nu era napraznic, asa cum se spune, dar era categoric. Daca iti spunea ceva, la spovedanie, de pilda, musai asa trebuia sa faci. Era de statura potrivita, dar totusi mai inalt, era roscat la par si cu ochi albastri. Tocmai de aceea, Parintele isi picta toate icoanele - de la Maica Domnului, pana la Iisus - cu ochi albastri. Toti pictorii pun in operele lor ceva din ei insisi, fara sa vrea. Asa ca icoanele pictate de Parinte au ceva si din infatisarea lui. 
- Cat de tare v-ati apropiat de Parintele Arsenie?

- Cu vremea, devenisem destul de apropiati, mai ales ca sotia mea il cunostea, si ea, inca din tinerete. Cu un an inainte de-a muri, de pilda, Parintele Arsenie m-a chemat la Prislop, impreuna cu preoteasa mea, ca sa schimbam, pe indelete, o vorba. Atunci am vazut si eu, cu ochii mei, crucea de lemn, pe care Parintele pusese sa i se ciopleasca data mortii, cu sase luni inainte de a muri. Stiuse exact cand va merge la Domnul. Iar cand a murit, copiii mei s-au numarat printre cei care i-au sapat groapa.

Trei minuni
- Mormantul facator de minuni al parintelui Arsenie Boca a intrat in legenda. Ca apropiat al marelui duhovnic de la Prislop stiti, cu siguranta, si sfintia-voastra, astfel de intamplari.

Muzeul si viitoarea manastire de maici din Cincis

- Nu stia nimeni, atunci cand a murit Parintele Arsenie, ca el va face binele si in duh, de dincolo de moarte. Minunile de la mormantul sau sunt adevarate. Eu stiu trei cazuri asupra carora nu planeaza nici o indoiala.
Am cunoscut acum cativa ani o femeie foarte bolnava. Fusese internata si la Bucuresti, ii facusem si eu Maslu si 40 de Liturghii, Sarindarul, cum se numeste in preotie, asa ca femeia iesise pe loc din spital, de s-au mirat si doctorii cei mari. Dar tot mai avea unele neputinte. Dupa doi ani, s-a imbolnavit iar, rau de tot, si au trebuit s-o duca iar la spital, la Deva. Si atunci, o femeie din Silvasu de Jos, o comuna de langa Prislop, care le aducea lor de doua ori pe saptamana lapte, il intreaba pe stapanul casei: "Dar doamna unde-i?". "E bolnava". "Si de ce nu apelati dumneavoastra la Parintele Arsenie? Ca eu am avut un copil foarte bolnav si am luat o camasa de-a lui, m-am dus la mormantul Parintelui si am pus-o pe cruce si m-am rugat lui Dumnezeu si Parintelui sa se indure de mine. Si cand m-am intors acasa la copil, copilul meu era sanatos!". Atunci neamurile femeii bolnave au luat si ele o camasa si s-au dus cu ea la Prislop. Ce va spun acum mi-a povestit barbatul ei: "Cum am intrat in curtea manastirii, am inceput sa ma rog, in gand, Parintelui Arsenie, sa se indure de nevasta mea. Apoi m-am dus la mormantul lui, am pus camasa pe cruce si m-am rugat si acolo cu lacrimi si cu credinta in Dumnezeu". Dupa numai o saptamana, au venit amandoi la mine, si nevasta era sanatoasa tun. 

Alaturi de sotia sa

A doua intamplare am aflat-o de la un om care lucrase la cladirea staretiei noi, de la Prislop. Nu stia cine e Parintele Arsenie. Abia dupa inmormantarea lui, a aflat cine fusese. Omul suferea de dureri cumplite de oase, incat mergea incovoiat, de-abia se tara. Dar dupa ce s-a dus sa se roage la mormantul Parintelui, n-a mai simtit nici o durere, si mergea drept. 
A treia minune pe care o stiu eu de la mormantul Parintelui Arsenie Boca e si cea mai grozava. Prin anii '90, am cunoscut o familie dintr-un sat de langa manastirea Cotmeana din Arges. Cazul lor era foarte grav. Bietii oameni aveau doua fete si un baiat, stapaniti de duh necurat! Fata, in mod deosebit, nu se putea apropia cu nici un chip de vreo biserica. Nici la cativa metri nu se putea apropia! Imediat, o forta nevazuta i se punea in piept si nu putea intra. Bietii parinti si-au dus copiii la manastirea Sihastria, unde Parintele Cleopa le-a facut Maslu si slujbe indelungate. Dupa asta, au fost mai usurati, s-au eliberat de presiunea necurata ce-i stapanea, iar fata a facut chiar Teologia. Dar chiar si asa, inca mai avea o apasare rea cand venea la biserica, pe care se lupta sa o inabuse. Intr-o zi, o prietena de-a ei, doctorita, ce avea o evlavie deosebita la Parintele Arsenie, a luat-o cu ea, la mormant. Ce-a urmat a fost de neinchipuit. Dupa o vreme de rugaciune inlacrimata in fata mormantului, fata a cazut fara vlaga si a intrat in coma profunda. Doctorita, care cunostea simptomele comei, s-a ingrozit! "Am adus-o sa moara cu zile aici" - se jelea. Dar n-a trecut o jumatate de ora, si fata s-a trezit. Era complet sanatoasa. Apoi mi-a povestit ce-a trait acolo: "Cat am zacut prabusita, fara suflare, la mormantul Parintelui, am vazut ceva. Un vis aievea, din alta Lume... Am vazut cum din mormant s-a inaltat, de-odata, un abur albastru. Din clipa aceea, duhul rau m-a parasit pe vecie, sfartecat de lumina iesita din mormantul Parintelui Arsenie!"... 
- Sotia dvs., care i-a fost ucenica, in tinerete, parintelui Arsenie Boca, mi-a spus ca venea adeseori la Cincis. Ce-l aducea incoace, in inima tinutului padurenilor?

Biserica huniazilor, inecata in apele lacului

- Intr-adevar, se pare ca aproape nu exista loc in Ardeal unde Parintele sa nu fi lasat vreo urma. La Cincis venea dupa 1958, cand se reinfiintase manastirea Prislop, care nu-i asa departe de noi. Era cu trei ani inainte de a se face lacul de acumulare pe raul Cerna, cand nu banuia inca nimeni ca biserica satului va fi inghitita de ape. Biserica aceea era monument istoric extraordinar de valoros. Fusese inaltata la 1459, pe vremea lui Ioan Corvin. Avea o pictura veche si frumoasa, de pe la jumatatea secolului al XVI-lea. Inundarea bisericii s-a facut in 1961-1962. Ultima cununie care s-a facut acolo a fost chiar cununia mea cu doamna preoteasa, in 1962. Cand ne-am cununat, apa ajungea pana in tinda bisericii, mai avea putin si ajungea la sfinti. Stiu ca Episcopia de atunci a Aradului a dus tratative cu Combinatul SiderurgicHunedoara sa nu darame biserica, ca-i monument istoric. Combinatul facea lacul asta cu scopul de avea apa pentru uzina. Biserica huniazilor era mai pe deal, s-ar fi putut face un zid in jurul ei si ar fi fost salvata. Dar nu s-a reusit. Comunistii erau hotarati sa darame bisericile ortodoxe, cu orice pret si sub orice pretext. Pentru lacul asta al lor, au daramat aici trei biserici ortodoxe: biserica din Cincis, biserica din Cerna si biserica din Baia Craiului.

Fresca din biserica scufundata

Ei bine, parintele Arsenie a stiut cu mult inainte ce se va intampla. Urcand el pe dealurile Cincisului, cu sotia mea, care era pe atunci domnisoara, cu o sora a ei si cu alte credincioase din sat, se opreste brusc in fata bisericii din Cincis, intinde bata pe care o tinea pe un umar si zice: "Pana aici va fi apa peste zona asta!". "Cum, Parinte, vom muri toti?", l-au intrebat credincioasele. "Nu moare nimeni, biserica moare", a zis parintele. Dupa ce biserica a fost inghitita de ape, Parintele Arsenie Boca, care a continuat sa vina la Cincis, ne-a poruncit: "Voi sa faceti un muzeu, unde sa se pastreze frescele care s-au evacuat din biserica. Sunt de nepretuit!". Intr-adevar, frescele fusesera scoase de pe perete, inainte de inundare, si duse la Bucuresti. Si de acolo au fost aduse niste copii, pitite la Castelul Corvinestilor. Si ne-a mai zis Parintele Arsenie, ca atunci cand facem muzeul, sa aiba si un etaj, unde sa fie chilii pentru calugari.
O manastire mica, care sa respecte cu strictete randuiala bisericii noastre ortodoxe, incat sa mai ridice satul si tinutul acesta, saracit in ideal si credinta. Si cum a zis parintele, asa s-a intamplat. Ne-a ajutat Dumnezeu si uite ca muzeul e gata, iar manastirea din Cincis isi asteapta vietuitoarele. 
Din cate minuni implineste parintele Arsenie Boca, aceasta are o insemnatate aparte. Nu e un dar de bine pentru un singur om, ci pentru o intreaga comunitate. Dumnezeu se intoarce in satele padurenilor, cele risipite prin munti.

sursa : http://www.formula-as.ro/2011/971/spiritualitate-39/aburul-albastru-parintele-arsenie-boca-evocat-de-preotul-oprea-craciun-din-cincis-13796

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate harurile Spiritului Sfant !

Şivaismul caşmirian

“Ceea ce nu este real, nu există pentru mine, ceea ce există cu adevărat, să fie şi pentru mine. Fie ca în acest mod, o, Doamne, să Te regăsesc şi să Te ador în toate stările şi în toate lucrurile doar pe Tine.” 

Utpaladeva


Printre multiplele ramuri ale şivaismului putem să afirmăm fără să greşim că cea mai elevată, cea mai pură, cea mai înaltă formă de şivaism pe care o cunoaştem este aşa-numitul şivaism caşmirian, care a înflorit şi s-a extins în special în regiunea de nord a Indiei, şi anume în regiunea Caşmirului, în secolele VIII-IX d.C.

Şivaismul caşmirian este un filon spiritual de o profunzime unică care oferă o întreagă pleiadă de modalităţi spirituale care s-au dezvoltat în această zonă şi care s-au extins apoi în întreaga Indie, având influenţe chiar şi în Tibet, în unele şcoli budiste. Această iradiere spirituală a făcut ca şivaismul să ajungă chiar până în sudul Indiei, zonă unde a avut reprezentanţi chiar şi la câteva sute de ani de când el a dispărut practic din regiunea Caşmirului.

Această linie spirituală este excepţională deoarece ea dăruieşte, într-un mod unic, am putea spune, şi într-o formă extrem de elevată adevărul ultim, asimilabil direct de către fiinţa care are puritatea, aspiraţia, deschiderea şi profunzimea lăuntrică necesară. Singurul obstacol care îngreunează asimilarea acestei forme de şivaism (şivaismul caşmirian) constă în dificultatea de a înţelege mesajul său.

Textele acestei şcoli spirituale (numită generic şcoala Trika) sunt lucrări cu o înaltă încărcătură spirituală, încât de cele mai multe ori ele scapă modului de înţelegere comun. Cei care însă pătrund adevăratul sens şi mesajul acestor lucrări, beneficiază de stări înalte de conştiinţă şi o înţelegere superioară în plan spiritual.

Învăţăturile de bază ale Tradiţiei Trika în Şivaismul Caşmirian

1. Termenul trika înseamnă trinitate. Această trinitate este în acelaşi timp superioară - param trikam (prakasha, vimarsha, samarasya), intermediară - paraparamtrikam (iccha, jnana, kriya shakti) şi inferioară (shiva, shakti şi nara (fiinţa individuală)). Sistemul Trika arată că trinitatea nu este decât o reprezentare a Unităţii în Manifestare (3=1). Shiva, Shakti şi Nara nu sunt diferiţi unul de celălalt. Pe scurt, Om şi Dumnezeu sunt unul şi acelaşi. În esenţă, Sinele Suprem, cunoscut ca Shiva în acest sistem filosofic şi practic, este Sinele întregului Univers.
2. De aceea, nu există nici o diferenţă între Shiva (Dumnezeu) şi Shakti (Conştiinţa de Sine a lui Dumnezeu). Dumnezeu este [Totul] şi ştie că El este [Totul]. Nu există deci nici o diferenţă esenţială.
3. Shiva este numele dat aspectului static al lui Dumnezeu.
4. Shakti este numele dat aspectului dinamic al lui Dumnezeu.
5. Shiva- Shakti este Libertatea însăşi.
6. De aceea, în mod inerent, fiinţa umană este de asemenea liberă.
7. Fiinţa umană experimentează înlănţuirea datorită condiţiei limitatoare sau, altfel spus, a impurităţilor suprapuse peste conştiinţă - mala.
8. Evident, această mala nu este ceva în afara fiinţei umane însăşi.
9. Dumnezeu devine "om" (deşi, cu adevărat Dumnezeu este Dumnezeu şi nu este supus transformării) prin mala(impuritate, condiţie limitatoare). Într-un cuvânt, mala apare din Dumnezeu.
10. Shiva (Dumnezeu) nu este inactiv. El posedă Shakti sau Conştiinţă de Sine. Aceasta se concretizează prin Voinţă, care generează Cunoaştere şi Acţiune.
11. Când o fiinţă umană realizează inerenta sa unitate cu Shiva şi Shakti, mala(condiţia limitatoare)încetează definitiv să mai existe.
12. Realizarea sa pune sfârşit întregii înlănţuiri "aparente".
13. Odata ce fiinţa umană este în esenţă Dumnezeu, ea manifestă întregul Univers în jurul ei.
14. Chiar dacă non-dualitatea între Dumnezeu şi fiinţa umană este predominantă în acest sistem filosofic şi practic, celelalte puncte de vedere (mai mult dualiste) sunt şi ele explicate şi incluse.
15. Universul este desfăşurarea jucăuşă a puterii lui Dumnezeu. De aceea, Universul este născut în orice clipă din Beatitudine.
16. Nefericirea este experimentată de fiinţa umană atunci când ea îsi uită natura sa spirituală.
17. Când fiinţa umană îşi reaminteşte natura sa spirituală şi realizează unitatea sa cu Dumnezeu, nefericirea este transformată în fericire.
18. Mala (impuritatea) nu este altceva decât ignorarea propriei naturi esenţiale.
19. Mintea umană este Shakti însăşi trecută printr-un proces de contracţii succesive.
20. De aceea, mintea umană experimentează fericirea supremă (completă) doar atunci când este absorbită în Dumnezeu.
21. Dumnezeu nu este vid imens, ci un Sine plin de Conştiinţă de Sine.
22. El poate apare ca fiind "vid" deoarece El nu conţine de fapt, în natura Sa lăuntrică, nici un obiect.
23. Fiinţa umană trebuie să înţeleagă că mintea sa este Mintea Divină care a trecut printr-un proces de contracţii succesive.
24. Ca o consecinţă, în acest sistem, este încurajată practica de a înţelege mintea, nu numai de a o controla.

* A controla mintea înseamnă mai întâi a o înţelege.